Dacă astăzi este ultima zi, mă privesc cu mai multă indulgență. Îmi dau mai multă voie să simt.

7:30, sau pe-acolo. Trezire fără alarmă. Îmi frec palmele între ele și le așez pe ochi. De data aceasta simt căldura. Beau o gură de apă și încep rutina la baie. Spălatul dinților, șirul de exerciții pentru brațe, spate, talie. Mă simt mai dornică de mișcare după ce le fac. Și mintea își primește tributul în dopamină. Deja am bifat niște bife.

7:45 fix, pentru că Cezar a uitat ceasul în baie. În cameră, ridic jaluzele. ”Uite soarele!”, îmi iese o remarcă entuziasmată. ”Dacă ieri ar fi fost așa când m-am trezit, m-aș fi dus la orientare!”, îi spun, împăcată cu mine pentru decizia de atunci.

Aleg să îmi ofer o porție de citit. Termin capitolul 6 din ”The Science of Meditation” în compania lui Daniel Goleman și a lui Richard Davidson.

Printre rânduri, înainte să plece, verbalizez: ”vreau să mă pupi”.

Se apropie. Tot eu: ”pentru că merit”. Și zâmbesc ștrengărește, mai degrabă pentru mine. Zilele trecute îi spusesem că nu mă simt iubită. Ceva balauri în desagă. Învăț. Sunt recunoscătoare pentru răbdarea lui și construiesc activ ocazii în care să umplu acel gol.

Pe la 8 și 10 mă ridic. E prea faină lumina ca să nu se bucure și răsadurile de ea. Așa că le răsucesc și le așez în lumină. Aceeași lumină care îmi face poftă să continui șirul de mărgele.

Plăcere.

Cândva zăresc 8:30 pe un ceas. Spre bucuria mea, simt foame. De săptămâni mănânc prima masă abia pe la ora 11. Am cumpărat zilele trecute ovăz și privesc cu bucurie planul unei mese calde matinale. Până fierbe apa, spăl vase și fac un set de genuflexiuni. Din startul de 100 pe zi, am rămas cu un calup de 40. Care mai plusează cu o doză de dopamină.

8:50. Îmbrac ovăzul în nucă măcinată și zmeură din congelator. Îi pun un moț de miere și aleg o linguriță de ceramică împodobită cu flori. În cameră soarele încă mă răsfață și mă joc cu poze texturate.

Surprind momente.

Descopăr o poveste nouă pe Green Renescence și îmi zboară gândul la posibile meserii la care nu contemplăm aproape niciodată. Recomand câteva clipe de reflecție în compania clipului ”Returning to the Earth”.

Apoi aleg coloană sonoră partituri de pian. Evgeny Grinko. Și mă întorc la țesut.