Vârstă, sărbătoare, experiență, personalitate, nebunie, neașteptat, evidență, evoluție
M-am ferit cât am putut de comparații. Simpla idee de a mă așeza pe talerul unei balanțe mă transforma într-o grămadă de cărbune. Indiferent de ce și cine urma să se afle de partea cealaltă, lumea mea se închidea voluntar sub pleoape care nu îndrăzneau să privească adevărul. Nici măcar nu era vorba de frică. Eram convinsă că știu deja rezultatul și că nici nu mai avea sens să mă măsor.
Când ceea ce nu poți să vezi există totuși...
Când te dezbraci de pleoape și ai curajul să privești...să te privești...
Când poți să simți că lumea din interior așteaptă să se desfacă și,
coaptă, parfumată și zemoasă să nu-ți mai aparțină.
Să te așezi, în zbor,
pe talerul de care te fereai cu grijă
și să te simți ușoară și
senină
atunci când greutățile înclină balanța
înspre vină.
Pe umăr se cuibăresc atât de multe gânduri, cu tot cu oamenii ce le-au născut și șoapta lor ce vrea să te prevină. Ei dorm în vreascuri și rășină, la baza gâtului, și mormăie-n surdină ceva ce pare gândul tău.
Acum e gol, un umăr gol, și știi prea bine cine te-a scuturat
@foto - painting by GET COLOURED
și că e bine și-n visul tău.
@foto - painting by GET COLOURED
Umarul ce intotdeauna vrea sa fie gol,
RăspundețiȘtergereCand pasarile rapitoare se arunca-n vrie,
Asupra unei fete ce abia se mai ridica
In lumea gri ce strica
Caci ele seamana doar frica,
Sa sperie un umar gol…
Sub aste’ falnice inaripate
cu un cioc lung spintecator
cu ghearele ce sfasie in dor,
Si smulg din inima facuta mica
A cui se vede inferior
Cat fuge si de-o mica randunica,
Venita sa-I sara in ajutor.
El a stiut-o pe fetita
De cand era mica pe-un nor
Si vrea sa-i cante pe un ton,
Sa nu-ti mai fie frica…
Chiar daca e o mica pasarica,
stie ca vulturii joaca un rol.
Caci de va asculta de randunita
Si spre vulturi se ridica,
in gaite mici si aiurite,
ce-s tare proaste si ciobite
pe langa falnicul tau umar gol,
Nu-ti fie frica… in lumea toata
Toti vom juca un rol
Sper al meu sa fie
Un pic de fericire
Caci unde tu vezi un simplu umar gol,
Are sa vina o randunica,
Si poate ea iti indica,
Unde sa te duci in zbor
la un alt umar gol,
Ce sigur de mult asteapta,
Randunica mica!
Mi-am luat timpul necesar ca să procesez trăirile pe care mi le nasc versurile acestea. Am reușit (după o lună:D) să o citesc fără să mă smiorcăi și fără să mă pierd în interpretări.
ȘtergereMulțumesc!!!
...
Am recitit-o până să dau send la răspuns și se pare că încă mai am de procesat :)))
Și eu tot în cumpănă...
cuvintele pentru mine sunt de negasit cand vreau sa spun...
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=hslGwFfZxD0#!
tot mai bine spune nota de pe portativ...
Pentru mine, cu mult mai mult decât jocurile de cuvinte, notele ”de pe portativ” lasă spațiu imaginației și interpretării. Din păcate nu știu ce-ți spune ție melodia aceasta, deși am ascultat-o de mai multe ori. Tot în cuvinte am încercat să mă refugiez căutând explicația titlului, sau în imaginea cu fluturii și libertatea lor fără culoare.
ȘtergereÎmi amintește totuși de ceva...încă nu-mi dau seama ce...