joi, 1 decembrie 2016

Lună nouă

Desfac. 
Mă afund în parfum acrișor. 
Pare dulce... 
Ca amintirile altor vieți trăite recent sau departe.
Ascunse, în absurdul uitărilor mele, se preling uneori printre gânduri.
Le recunosc căldura, 
chiar dacă înțeapă amăgitor, încercând să răstoarne puterea prezentului.
Făcându-mă să mă agăț de trecut.

Poate nu contează prea mult succesiunea trăirilor...

Mă trezesc cu zâmbet, mă adorm fără scut. 
Mă predau valurilor, chiar de-mi vine să fug
Uneori
Planul e gata. 
Iubirea e fruct ce se coace pe-o parte. 
Acut
Mă cuprinde speranța.
Mai aproape de mine e lut.
Îl frământ să-mi dau vieții suflare și timpul să-nfrupt.

(Brașov, 1 decembrie 2016)