marți, 9 septembrie 2014

Echilibru


Într-un picior.

Te provoc să mă-mpingi către ușă să uit de
arsură.
S-au încurcat senzații și
împletite, 
se strâng cravată în jurul unui gât 
care-a uitat de mult 
să respire.
Înghit cu nesaț sunete care se perindă pe 
albe coridoare și-mi construiesc alte 
gânduri.
Mă prefac că nepăsarea știe mult mai bine 
despre mine 
și cerul se-ntunecă.


Transformată în noapte, tăcerea se prelinge pe pereți și-mi inundă privirea.
Mai poți să te joci de-a lumina?
Mă apropii de tine prin pământ și, cernută, rămâne din mine doar clipa.

Mai știi s-o trăiești?

(19 iulie 2014)

vineri, 28 februarie 2014

Anotimpuri amestecate

Îmi miroase a piersici.
Un dulce tăcut și prea moale.
Aproape că mă învârt în jurul propriului corp în căutarea acestui parfum care nu se lasă inhalat pe deplin.
Aproape piersică...și, din amintiri, se conturează fraged, în palmă, un glob cam portocaliu.
Avem aceeași temperatură și în transparențele lui îmi regăsesc lina inimii și a vieții.

Îl strâng ușor și când îi dau drumul tresare,
ca atunci când te trezesc buze fierbinți pe obrazul încă-n visare.
Pier și din căldura ta se coace și devine mai mare.
Acum o cuprind doar cu ambele mâini.
Un ghem de culoare.
Și parcă mușc din el cu o poftă nebună să devină fântână.
Să devin eu fântână...

Îl strâng și se scurge nectar, împletindu-se-n mărgelele-amare.
Se prelinge în trupuri însetate de vis, de drum, de schimbare.

Simt că se apropie anotimpul în care conturul dispare.



(Brașov, 14 decembrie 2012)

miercuri, 8 ianuarie 2014

Poveste de-nceput de an

Îmi răsfoiesc destul de des amintirile. Indiferent de forma în care le-am păstrat în viața mea. Imagini mentale, fotografii publice sau nu, filmări, scrieri, cadouri primite, lucruri făcute sau cumpărate de mine.

Mă înconjor de cele care îmi trezesc zâmbetul pe buze prin simpla lor prezență și mă gândesc cu drag la persoanele de care mă leagă. Și țin să precizez faptul că mă leagă cu un fir invizibil incredibil de lung, care îmi permite să îi contactez atunci când simt dor și drag, nu neapărat la sărbători sau la treceri de an.

***
Am o păturică maro pe care o plimb cu mine de 7 ani. Am dus-o inclusiv pe munte, să mă îmbrățișeze în sacul de dormit în timp ce priveam stelele, sau la mare să îmi usuce costumul ud. Mă vindecă și mă liniștește pentru că o aduce aproape de mine pe o prietenă foarte dragă, aflată altfel la aproape 2000 de kilometri distanță.

În pandantivele unor lănțișoare am adunat povești, experiențe, călătorii și uneori îmi ajunge să le ating pentru a retrăi o stare trecută, o emoție, un moment de curaj și decizie la o cotitură.

faza 2 - apă! :)
Două șosete pestrițe și lungi îmi amintesc deopotrivă de copilăria în poveștile cu Pippi Calzelunghe, de marea pe care încep să o iubesc din ce în ce mai mult în ultimii ani, de dorința de a mânui poiuri în flăcări și, evident, de omul care le-a adus în viața mea și a sădit, probabil involuntar, speranță și încredere în sufletul meu.

O cutiuță cu piese magnetice de table și șah tronează impunător, în ciuda dimensiunilor mici, în toate adăposturile pe care le-am considerat casă la un moment dat din viața mea. Mă face să mă gândesc la tata, la zâmbetul lui senin când face lucruri pe care le iubește, la bucuria lui de a se juca, de a experimenta, de a fi. O consider totodată primul obiect pe care l-am cumpărat din bani câștigați de mine, într-un context internațional, într-un moment în care simțeam că pot începe o nouă lume.

Privesc în jur și realizez că și asta se aplică în perioade. Lipsesc din apropiere alte lucruri dragi. Dar acum am nevoie de aceste amintiri. Probabil când voi face ordine și curățenie data viitoare, o să așez mai vizibil alte legături, alți oameni, alte dorințe. Acum mă hrănesc cu ei și continui, în ritmul meu, Călătoria.
Urmărind același principiu, îmi desfășor activitățile cotidiene alături de așa-ziși oameni RedBull, oameni care-mi cos aripile la loc atunci când încep să mă clatin.

Ps. În caz că apucă să citească acest articol și mama, nu am citat-o în rândurile de mai sus, știu. Nu am legat-o de obiecte care mă înconjoară acum. Dar pe ea o trăiesc zi de zi ca și cum ar locui în mine. Și cum tind să cred că am sentimente frumoase pentru propria persoană, o iubesc, implicit, și pe ea. Vorbind de lup...uite că mă sună  :)

Te îmbrățișez și îți doresc un Nou an.