marți, 9 septembrie 2014

Echilibru


Într-un picior.

Te provoc să mă-mpingi către ușă să uit de
arsură.
S-au încurcat senzații și
împletite, 
se strâng cravată în jurul unui gât 
care-a uitat de mult 
să respire.
Înghit cu nesaț sunete care se perindă pe 
albe coridoare și-mi construiesc alte 
gânduri.
Mă prefac că nepăsarea știe mult mai bine 
despre mine 
și cerul se-ntunecă.


Transformată în noapte, tăcerea se prelinge pe pereți și-mi inundă privirea.
Mai poți să te joci de-a lumina?
Mă apropii de tine prin pământ și, cernută, rămâne din mine doar clipa.

Mai știi s-o trăiești?

(19 iulie 2014)