sâmbătă, 12 ianuarie 2013

De vânzare


De vânzare...o casă cu ștreang.

Pe un ochi cu zăbrele atârnă ochiul de sfoară. Ferm, alb, simplu, așteaptă.
Jumătatea de sus e o casă normală.
Dar cum treci de gratii, de gol și de sfoară?

Orbecăi într-un lung coridor negru în care lumina difuză mă cheamă-n povești colorate.
A doua ușă pe stânga e lacul în care înoată povestea visată azi noapte.
Mai departe, pe zidul din dreapta, o coadă de cal alungă gânduri necoapte.

Un roi de lumină se abate din stupul de lună și-ți cade în brațe.
Te legăn în glumă și te adorm.
A trecut peste mine încă un - zbor.

                                                                                         (Cheia, 14 septembrie 2012)

2 comentarii:

  1. Trecui in graba...

    Vazui mai ieri, in zare
    casa de vanzare,
    era mare incapatoare
    coridoare inselatoare,
    si ce mai dormitoare...

    Sufletu-o tragea sa intre,
    Atras de-o mistica voire,
    cauta dulce-iubire
    in gratii ascunse prin vopsire
    va gasi doar cruda amagire...

    Si nu dau crezare picturii
    dar vad cu ochiul mintii
    candelabrul mortii...
    ascunde clipa pieirii
    in hainele amagirii...

    ma-ntorc, in graba!

    nu tu, nu asa,
    nu te pot lasa!

    vin acum, in graba!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îmi venea instinctiv să răspund: ”Te aștept!”
      Dar nu mai aștept nimic. Poate ne-ntâlnim la poartă. :)

      Mă simt din nou în liceu, exersând dadaismul...și-mi place mult rezultatul cuvintelor mele amestecate și reașezate în versuri! Mulțumesc!!

      Ștergere