sâmbătă, 12 ianuarie 2013
De vânzare
De vânzare...o casă cu ștreang.
Pe un ochi cu zăbrele atârnă ochiul de sfoară. Ferm, alb, simplu, așteaptă.
Jumătatea de sus e o casă normală.
Dar cum treci de gratii, de gol și de sfoară?
Orbecăi într-un lung coridor negru în care lumina difuză mă cheamă-n povești colorate.
A doua ușă pe stânga e lacul în care înoată povestea visată azi noapte.
Mai departe, pe zidul din dreapta, o coadă de cal alungă gânduri necoapte.
Un roi de lumină se abate din stupul de lună și-ți cade în brațe.
Te legăn în glumă și te adorm.
A trecut peste mine încă un - zbor.
(Cheia, 14 septembrie 2012)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Trecui in graba...
RăspundețiȘtergereVazui mai ieri, in zare
casa de vanzare,
era mare incapatoare
coridoare inselatoare,
si ce mai dormitoare...
Sufletu-o tragea sa intre,
Atras de-o mistica voire,
cauta dulce-iubire
in gratii ascunse prin vopsire
va gasi doar cruda amagire...
Si nu dau crezare picturii
dar vad cu ochiul mintii
candelabrul mortii...
ascunde clipa pieirii
in hainele amagirii...
ma-ntorc, in graba!
nu tu, nu asa,
nu te pot lasa!
vin acum, in graba!
Îmi venea instinctiv să răspund: ”Te aștept!”
ȘtergereDar nu mai aștept nimic. Poate ne-ntâlnim la poartă. :)
Mă simt din nou în liceu, exersând dadaismul...și-mi place mult rezultatul cuvintelor mele amestecate și reașezate în versuri! Mulțumesc!!