marți, 13 martie 2012

În derivă

În derivă.
După ce am învăţat să mânuiesc nava: să o curăţ, să o întreţin, să o cârmuiesc, să o hrănesc, să o încurajez, să o ridic...





La orizontală, cu apa fugindu-mi printre degete. Cu cuvintele în gât şi gândurile mai nestatornice ca marea, plutesc în derivă. 

Cu cât mă bucur mai mult de concluziile la care ajung, cu atât sunt mai reci stropii care mă trezesc la realitate când mă lovesc de un ţărm.

Nu am ideile clare.
De-asta sunt în derivă. 
Nu am ideile clare pentru că, deşi am învăţat să conduc nava, nu ştiu până unde mă poate duce. Şi nici nu am curajul să încerc fără să ştiu.

luni, 12 martie 2012

Nu înţeleg

Citesc şi nu înţeleg.
Chipuri, mişcări, cuvinte...într-o limbă pe care oricât m-aş strădui, nu reuşesc să o înţeleg.

Mereu pe punctul de a renunţa la ce sunt pentru a mă împăca cu lumea şi a dansa pe muzica lor.
Contratimp. Din cauza nefericitului puls incapabil să se sincronizeze cu alt ritm.

Inspir uneori  uşurată când cineva vorbeşte totuşi şi pe limba mea.