vineri, 29 iulie 2011

Integritate?

Cicoare. Ochi umezi. Cuvinte șoptite. Plăceri nebănuite.

Într-un dans nebun mă învârt în privirile celorlalți. Și râd imaginând tablourile care se recompun în ei din nenumărate cioburi. Fiecare, bântuit de Picasso, mă aruncă în portrete-valiză ca pe-un puzzle cu soluții multiple.

Varianta XYZ s-a născut din privirile tale, din dorințele tale și din experiența ta. Am forma și consistența pe care unitățile tale de măsură o pot percepe.

Îmi simt conturul nedefinit și maleabil. Cuburi de plastilină. Ne modelăm trupul și ne mulăm gândurile pe cuvintele celorlalți. Țip în vârful muntelui tău și dispar când strângi pumnul. Urc în stropi pe obraz și tu te legeni pe buze. Și nu se infiltrează nimic. Totul se reflectă, se oglindește, se reazăma fără vlagă pe prag. Adoarme în amintiri.
Și totuși...
Iubesc spărturile prin care culorile se întrepătrund. Mă întorc când pe față, când pe dos în fiecare gol de materie. Și mă apropii de infinit când tu ai curajul să primești...

joi, 28 iulie 2011

Detaşare?

Mă aşez în faţa ta...şi-ţi zâmbesc pentru că mi-e poftă de joacă, mi-e poftă de zâmbetul tău.

Bate cineva la uşă şi dau paharul peste cap. Nu mă aşteptam să-mi tulbure visarea. Nu mă aşteptam nimic. Eram convinsă că pot uita de tot şi de toate pe un timp nedeterminat.

Sar ca un purice pe cearşaful de idei dar nu mă satur cu nimic. Rămân mici pete şi o uşoară mâncărime de fiecare dată când îi privesc pe cei din jur furnicând.

Sunt pusă pe şotii. Am chef să glumesc şi să râd, să mă bucur, să ma privesc de departe şi să mă amuz sau să mă felicit.

Există o vârstă la care testele sunt mai uşor de facut? Nee... Aceasta este cea mai potrivită pentru a înregistra şi rezultatele.
                                                                                           (Braşov, 27 iunie 2011)

marți, 19 iulie 2011

Cum citeşti?

Am mai citit o carte...
Deşi îi lipseau atât de multe capitole. Ascunse sub copertă, împrumutate şi uitate în mâini străine sau şterse voit din motive necunoscute mie.
O carte care mi-a căzut în braţe fără recomandări şi fără să o caut pe rafturi.
O carte pe care am întâlnit-o des şi am răsfoit-o aievea...a cărei poveste prinde contur doar în zilele în care eu pot să zâmbesc.
Încă nu ştiu de ce am început s-o citesc. A fost frumos primul capitol, fierbinţi alte câteva... Apoi a început să mă poarte în război sau să descrie deşertul în cele mai mici detalii. Roşu-rugină, roşu-arsură, galben-tăcere, alb-halat de spital...şi mâinile mele legate la spate pentru a nu mai răsfoi pagini.

Stă pe raft alături de alte amintiri şi mă întreb uneori cât de mult vreau s-o citesc până la capăt, câte cărţi o să-mi mai doarmă-n palme şi eu, cu gândul aiurea, o să citesc din trecut.