vineri, 29 iulie 2011

Integritate?

Cicoare. Ochi umezi. Cuvinte soptite. Placeri nebanuite.

Intr-un dans nebun ma invart in privirile celorlalti. Si rad imaginand tablourile care se recompun in ei din nenumarate cioburi. Fiecare, bantuit de Picasso, ma arunca in portrete-valiza ca pe-un puzzle cu solutii multiple. 

Varianta xyz s-a nascut din privirile tale, din dorintele tale si din experienta ta. Am forma si consistenta pe care unitatile tale de masura o pot percepe.

Imi simt conturul nedefinit si maleabil. Cuburi de plastilina. Ne modelam trupul si ne mulam gandurile pe cuvintele celorlalti. Tip in varful muntelui tau si dispar cand strangi pumnul. Urc in stropi pe obraz si tu te legeni pe buze. Si nu se infiltreaza nimic. Totul se reflecta, se oglindeste, se reazama fara vlaga pe prag. Adoarme in amintiri. 
Si totusi...
Iubesc sparturile prin care culorile se intrepatrund. Ma intorc cand pe fata, cand pe dos in fiecare gol de materie. Si ma apropii de infinit cand tu ai curajul sa primesti...

joi, 28 iulie 2011

Detaşare?

Mă aşez în faţa ta...şi-ţi zâmbesc pentru că mi-e poftă de joacă, mi-e poftă de zâmbetul tău.

Bate cineva la uşă şi dau paharul peste cap. Nu mă aşteptam să-mi tulbure visarea. Nu mă aşteptam nimic. Eram convinsă că pot uita de tot şi de toate pe un timp nedeterminat.

Sar ca un purice pe cearşaful de idei dar nu mă satur cu nimic. Rămân mici pete şi o uşoară mâncărime de fiecare dată când îi privesc pe cei din jur furnicând.

Sunt pusă pe şotii. Am chef să glumesc şi să râd, să mă bucur, să ma privesc de departe şi să mă amuz sau să mă felicit.

Există o vârstă la care testele sunt mai uşor de facut? Nee... Aceasta este cea mai potrivită pentru a înregistra şi rezultatele.
                                                                                           (Braşov, 27 iunie 2011)

marți, 19 iulie 2011

Cum citeşti?

Am mai citit o carte...
Deşi îi lipseau atât de multe capitole. Ascunse sub copertă, împrumutate şi uitate în mâini străine sau şterse voit din motive necunoscute mie.
O carte care mi-a căzut în braţe fără recomandări şi fără să o caut pe rafturi.
O carte pe care am întâlnit-o des şi am răsfoit-o aievea...a cărei poveste prinde contur doar în zilele în care eu pot să zâmbesc.
Încă nu ştiu de ce am început s-o citesc. A fost frumos primul capitol, fierbinţi alte câteva... Apoi a început să mă poarte în război sau să descrie deşertul în cele mai mici detalii. Roşu-rugină, roşu-arsură, galben-tăcere, alb-halat de spital...şi mâinile mele legate la spate pentru a nu mai răsfoi pagini.

Stă pe raft alături de alte amintiri şi mă întreb uneori cât de mult vreau s-o citesc până la capăt, câte cărţi o să-mi mai doarmă-n palme şi eu, cu gândul aiurea, o să citesc din trecut.