vineri, 28 februarie 2014

Anotimpuri amestecate

Îmi miroase a piersici.
Un dulce tăcut și prea moale.
Aproape că mă învârt în jurul propriului corp în căutarea acestui parfum care nu se lasă inhalat pe deplin.
Aproape piersică...și, din amintiri, se conturează fraged, în palmă, un glob cam portocaliu.
Avem aceeași temperatură și în transparențele lui îmi regăsesc lina inimii și a vieții.

Îl strâng ușor și când îi dau drumul tresare,
ca atunci când te trezesc buze fierbinți pe obrazul încă-n visare.
Pier și din căldura ta se coace și devine mai mare.
Acum o cuprind doar cu ambele mâini.
Un ghem de culoare.
Și parcă mușc din el cu o poftă nebună să devină fântână.
Să devin eu fântână...

Îl strâng și se scurge nectar, împletindu-se-n mărgelele-amare.
Se prelinge în trupuri însetate de vis, de drum, de schimbare.

Simt că se apropie anotimpul în care conturul dispare.



(Brașov, 14 decembrie 2012)