duminică, 25 decembrie 2011

Gol

Voci purtătoare de sfaturi, dansează-n descântec în jurul trupului gol.
Departe, aproape, departe din nou, ca un plămân avid de durere.
Şi graniţa dintre lume şi lună se şterge.
Tu crezi, ei se cred şi credinţa devine chemare nebună.
În dans se învârt şi-n lanţuri se-adună pe o foaie de legi.
Şi simţi ce se spune şi vezi ce-i văzut deja, cu alţi ochi.

***
Te opreşti. Exaltarea se stinge. Atât. 
Te aşezi. 
Când încet se prelinge tumultul mut, curăţă rana şi golul. 
Şi hrană devine iar propriul trup.
Şi atât.

***
Cât eşti tu în rai, mă desprind de pământ.
Simt cum degetul sprijinit pe sărutul de sticlă vibrează. 
Îmi îmbrăţişează umerii goi şi, în galop peste şaua gâtului, 
prinde rădăcini în rădăcinile inimii.


                                                                            (Braşov, 25 decembrie 2011)

joi, 22 decembrie 2011

Senzaţie de iarnă

A nins. Să spele nerăbdarea şi nemulţumirea. 
A nins. Cadou de sărbători în sufletul tău în căutarea copilăriei.
Şi stau pe poteca bătătorită ascultându-ţi râsul. 

Tresar când, rece, îmi înţeapă buza de jos. 
Rămân nemişcată şi înghit durerea ca pe-o pedeapsă meritată. 
Şi uit să las în urmă trecutul.

În jur, aleargă cruci verzi pe umeri de oameni. 
Oameni ce-şi ţintuiesc timpul şi trupul în promisiuni,
Azi ard, pe rugul de ace, greşeli închipuite.

                                                     (Braşov, 21 decembrie 2011)

luni, 19 decembrie 2011

Rezerva

Citesc, cu capul în jos, pe coperta unei publicaţii gratuite:
Planul de Economii - " Înlocuieşte ieşirile la munte cu vizitele la bunici şi pune bani deoparte pentru o maşină nouă."


Eu, încă şocată, abia mai pot să silabisesc ceva. Tu?
Mă-ntreb cât pui deoparte...care-i diferenţa (matematic vorbind) dintre vizitele la bunici şi ieşirile la munte?
Întrebarea 2: Ce înţelege "autorul" prin expresia ieşiri la munte?
Întrebările 3, 4, 5, 6, 7: Ce a trăit "autorul" la viaţa lui? Câţi bani primeste pentru aceste sfaturi "bătrâneşti"? Unde îi locuiesc bunicii? Mai are bunici în viaţă? Are o fiica pe care şi-o doreşte zâmbind fals ca cea din imagine? Şi pot continua la nesfârşit pe tema asta...dar trebuie să fac ceva să inspir din nou.

Găsesc pe internet şi site-ul firmei care se Promovează astfel. Aş fi vrut să vedeţi şi voi poza...
O livada de meri.
Bunicul, pe la jumătatea unei scări îndeajuns de îndepărtată de pom încât să fie evident că nu a umplut el coşul din mână, zâmbeşte senin sub barba albă de Moş Crăciun. Iubesc pălăria de paie de pe capul lui şi salopeta de blugi...
În plan îndepărtat, bunica ia singurul măr la care ar putea ajunge cu tot cu ciupitoare (a se citi ustensila care te ajută la cules fără să te caţeri). La poalele ei, ale bunicii, fiul cu Planul culege merele căzute dintr-un coş mult prea plin. 
Şi uite-aşa, prin muncă de echipă, ia naştere Maşina Nouă. E roşie! Ca merele! Ca merele cu care s-au jucat actorii...din cele din pom puteau desena cel mult o Dacie. Dar Planul de Economii te ajută să visezi la o Maşină Nouă!

Cât îmi este de dor de bunicii mei! De tot ceea ce însemna natură şi natural în vieţile lor. De laptele nefiert şi mirosul de trifoi abia cosit. De urcuşul pe care alergam desculţă, cu limba scoasă, până la straturile de ceapă verde. De marea de flori multicolore în care adormeam ascunsă de lume. De mirosul de vechi, stabil, statornic, sigur, simplu, sănătos...

Bănuiesc că, pentru cei ca mine, pe care ieşirile la munte îi poartă exact în grădina bunicilor, există un "Plan de Rezervă". Aşa parcă se domoleşte şi revolta...şi-ncep să cred ca n-au uitat de mine...

Dar până atunci, ma mulţumesc cu pajiştea din care decupez maşina şi mă înec în verde.


duminică, 4 decembrie 2011

De granit şi gheaţă

În noaptea zilei naţionale a României, adormim îmbrăţişati de Muntele Retezat, la 2050 m altitudine.

Mă uit la poze şi simt cum toate emoţiile negative s-au evaporat. Oboseala, frica, melancolia, gândurile s-au sfărâmat de stânci şi, reflectate în ochii îngheţaţi, au plecat să-şi găsească adăpost în sufletul altcuiva.

În mine a rămas verdele topit ce îmblânzeşte tăişul rocilor, tăcerea fără subînţelesuri a peisajului imobil, integritatea şi stabilitatea unui relief atât de fragmentat.

Nu vreau să alerg şi acolo!
Nu vreau să aud că e târziu şi că, indiferent dacă ne grabim sau nu, tot nu ajungem pe lumină!
Nu vreau să bifez vârfuri pe o listă (Vf. Peleaga 2509m -da, Vf. Păpuşa 2508m -da, Vf. Retezat 2483m - nu)!
Vreau să TRĂIESC vârfuri...şi văi...şi locuri...şi oameni...

Vreau să mă întind aici, între lespezi, şi să-mi aud bătăile inimii. Să-mi împletesc degetele în firele cărunte de iarbă. Să mângâi cu buzele muschiul uscat şi să-i aflu mirosul...
Cu ochii închişi, las vântul să-mi deseneze conturul şi mă simt uşoară, senină şi dulce.

Te ştiu din poveşti şi mi te imaginez dezbrăcat de zăpadă, cu ochii aprinşi, fremătând de mişcare şi viaţă. Te aud râzând în cascade şi mă simt in siguranţă în templul piramidelor tale. Şi totuşi, mă îndrăgostesc de tine aşa cum te văd acum, nemişcat şi rece, tăcut şi nepăsător...pentru că ACUM pot să te iubesc aşa.

La vară o să te vizităm cu alţi ochi şi o să te iubim altfel. 
Poate mai răbdători!


                                                                                                     (Braşov, 4 decembrie 2011)