Citesc, cu capul în jos, pe coperta unei publicaţii gratuite:
Planul de Economii - " Înlocuieşte ieşirile la munte cu vizitele la bunici şi pune bani deoparte pentru o maşină nouă."
Eu, încă şocată, abia mai pot să silabisesc ceva. Tu?
Mă-ntreb cât pui deoparte...care-i diferenţa (matematic vorbind) dintre vizitele la bunici şi ieşirile la munte?
Întrebarea 2: Ce înţelege "autorul" prin expresia ieşiri la munte?
Întrebările 3, 4, 5, 6, 7: Ce a trăit "autorul" la viaţa lui? Câţi bani primeste pentru aceste sfaturi "bătrâneşti"? Unde îi locuiesc bunicii? Mai are bunici în viaţă? Are o fiica pe care şi-o doreşte zâmbind fals ca cea din imagine? Şi pot continua la nesfârşit pe tema asta...dar trebuie să fac ceva să inspir din nou.
Găsesc pe internet şi site-ul firmei care se Promovează astfel. Aş fi vrut să vedeţi şi voi poza...
O livada de meri.
Bunicul, pe la jumătatea unei scări îndeajuns de îndepărtată de pom încât să fie evident că nu a umplut el coşul din mână, zâmbeşte senin sub barba albă de Moş Crăciun. Iubesc pălăria de paie de pe capul lui şi salopeta de blugi...
În plan îndepărtat, bunica ia singurul măr la care ar putea ajunge cu tot cu ciupitoare (a se citi ustensila care te ajută la cules fără să te caţeri). La poalele ei, ale bunicii, fiul cu Planul culege merele căzute dintr-un coş mult prea plin.
Şi uite-aşa, prin muncă de echipă, ia naştere Maşina Nouă. E roşie! Ca merele! Ca merele cu care s-au jucat actorii...din cele din pom puteau desena cel mult o Dacie. Dar Planul de Economii te ajută să visezi la o Maşină Nouă!
Cât îmi este de dor de bunicii mei! De tot ceea ce însemna natură şi natural în vieţile lor. De laptele nefiert şi mirosul de trifoi abia cosit. De urcuşul pe care alergam desculţă, cu limba scoasă, până la straturile de ceapă verde. De marea de flori multicolore în care adormeam ascunsă de lume. De mirosul de vechi, stabil, statornic, sigur, simplu, sănătos...
Bănuiesc că, pentru cei ca mine, pe care ieşirile la munte îi poartă exact în grădina bunicilor, există un "Plan de Rezervă". Aşa parcă se domoleşte şi revolta...şi-ncep să cred ca n-au uitat de mine...
Dar până atunci, ma mulţumesc cu pajiştea din care decupez maşina şi mă înec în verde.