luni, 29 august 2011

Valea Vanturis, 28 august 2011 (Ana, Cezar, George, Mirela si cu mine)

Nou, neprogramat, nemarcat...valea Vanturis. In asteptarea unei cascade. Pe firul apei mare parte din drumetie.
Nici cald nici frig, nici greu nici usor, nici scurt nici lung, doar vesel, vioi si atent.
Ne doream cu totii o iesire. Fetele ar fi vrut un cocot, eu aer curat dupa praful din Postavaru si Cezar a venit cu propunerea salvatoare: "Stiu eu o vale in Bucegi unde am putea merge sa ne clatim ochii cu o cascada impresionanta." Fara prea multe alte detalii, punem la cale echipa si, cu masina plina, duminica dimineata pornim spre Sinaia.

Cum a fost traseul? Perfect! O combinatie echilibrata de apa, stanca, padure si soare.
Pentru mine adrenalina din plin si ma bucur ca nu i-am convins pe ceilalti sa ne intoarcem prin padure. Eu, cea care se uita cu frica de pe balconul de la etajul 1, am mers pe trunchiuri rasturnate suspendate la cativa metri de apa sau stanca. Si ma intreb si acum de ce suntem atat de diferiti? Cezar sarea fara griji din stanca in stanca si zambetul isi facea tot mai mult loc pe chip cu fiece salt.
Entuziasm impartasit din plin de Ana, Mire si George care l-au rugat sa se inmulteasca iesirile de acest fel.

Fara sa va tin in suspans, va spun ca promisa cascada nu muncea duminica respectiva. Nu stim din vina cui: perioada calendaristica sau poate viiturile care schimbasera peisajul...
Dar ne-am bucurat din plin de minicascadele intalnite si de apa imbietoare a unuia dintre lacurile transparente din traseu.

Ma uit la zgarieturi si ma gandesc cat sunt de norocoasa alaturi de oameni indragostiti de astfel de frumuseti.
Pentru cei care nu stiu ca simplitatea si naturaletea pot sa-ti inunde simturile si sa se reverse in cascade de rabdare si incredere - haideti in cautarea cascadei Vanturis.