luni, 12 noiembrie 2012

Dreptul la fericire


Ridici capacul și te minunezi. Nu recunoști nimic și totul te fascinează ca și cum nu ți-ar aparține. De ce ți-ar aparține? Nu se regăsește deloc în imaginea din oglindă. Tu zâmbești senin, părul îți flutură în vânt și crezi că este al tău tot ceea ce ți se reflectă în ochi.
Imensul nepătruns și urmele topite.
Bătăliile câștigate și răbdarea supusă din cuvintele celorlalți.
Ești și poți totul.
Crezi... TU crezi asta...

Inspir și, golită de ceilalți, simt cum mă dilat. Conturul s-a mulat pe forma gândurilor și a senzațiilor și s-a transformat într-un labirint. Îmi împletesc degetele în liniile negre de lângă umărul stâng și le țes împreună. Se naște dorința, înfrigurată, de a înțelege buzele atârnate de ultimul tău cuvânt. Și îl repetă la nesfârșit într-un dans fără pudoare. Același cuvânt victorios, obsesiv, imobil și impenetrabil, hrănit de imaginația fiecărui trup animat.
L-ai lăsat în palma lor, să se sfâșie pentru el! Poteci de lavă, întrepătrunse, se suprapun în straturi mult prea groase, îmbracă Pământul și îl sugrumă. Războiul rece?! Fierbinte, actual, personal, universal, peren...
Nici drept, nici fericire nu mai au un înțeles.
Un simplu decodor al unui dublu cod binar: sunt-tot-nimic-nu sunt, nu sunt-nimic-tot-sunt, nimic-sunt-tot-nu sunt, tot-nu sunt-sunt-nimic...


Alerg în jurul propriului corp să-mi prind coada ultimelor șoapte. S-au adunat în jurul mijlocului și le simt grămadă și fierbinți. Mă ridică de la sol și apoi se refugiază în părul de la ceafă.

Lumea are alte coordonate și o altă textură. În spațiul dintre valuri mă inundă toate trăirile atât de strâns încât nu le deosebesc una de cealaltă...până la noul val.
Cu noul trup: simt-tot-nimic-nu sunt; nu sunt-nimic-tot-simt, nimic-simt-tot-nu sunt, tot-nu sunt-simt-nimic...


Drept-stâng, drept-strâmb, drept-strâng...strâng fericirea de pe buzele tuturor și o eliberez în univers să se întoarcă ÎN noi și prea puțin în lumea din oglindă.

Nu sunt fericită.                
Simt fericire.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu