Ritm și viață

Arnalds Ólafur a intrat în viața mea prin anul 2011, când am dat pe internet de 

clipul Ljósið.

Puteam să mă uit clipe în șir la dansul culorilor, să-mi imaginez trăirile fluide pe care le inspiră, să mă simt eu însămi ușoară, maleabilă, infinită. Ceva din combinația aceea de sunete și mișcări mă făcea să mă teleportez. Nu într-un alt loc însă. Ci într-un alt fel de eu. Într-o existență detașată de formele și regulile știute. Dar mult mai personală, mai autentică.

O definiție a vieții

Îmi dau seama că nu m-am întrebat niciodată ce l-a inspirat pe autor, sau cine a făcut partea vizuală. Pentru mine mergeau atât de firesc mână în mână, încât nu mi le-aș fi putut imagina separate sau motivate cumva extrinsec. Chiar și acum, dacă mi-ar cere cineva o definiție a vieții, cred că aceasta mi s-ar părea cea mai apropiată de propria percepție. 

Ieri, la 11 ani distanță, urmăream un concert susținut la Sydney Opera House. Spre finalul spectacolului, Arnalds Ólafur povestește despre melodia cu pricina. Împărtășește faptul că a compus-o pentru o reclamă la căzi de baie, în schimbul unui contract foarte avantajos din punct de vedere financiar. Chiar dacă nu era tocmai dornic să aibă astfel de colaborări. Solicitantului nu-i place însă melodia și renunță la contract. 

În schimb rămâne ce-a fost creat și hrănește neașteptat de mult.

În comentariile pe care ascultătorii le-au lăsat de-a lungul timpului apar conexiuni, iubire, anxietate, moarte, recunoștință, atemporalitate, pace, tratament, îmbrățișare, șoaptă, suflet... 

Și nu-i tocmai asta viața?

(Brașov, 26 ianuarie 2022)