Astăzi am mers împreună la bibliotecă. Autobuzul #36 leagă ușor casa noastră de sediul central al BJBv, așa că ne-am bucurat de călătorie. Mihnea mă tot întreba ce face ”bip” și recunosc că nu îmi este clar nici acum. M-am pierdut undeva între aparatul pentru bilete, ușile care se închid-deschid și ceva aparat tip ventilator-încălzitor. Dar nu știu. Poate știți voi și îmi dați de veste.
În centru am lăsat una bucată Vișniec și am preluat Anatomia Iubirii. Simt că pofta de citit este ușor domolită față de lunile trecute când eram entuziasmată pentru abonamentul refăcut. Să vedem ce și cât îmi ofer ca lectură.
Cu Mihnea sunt în etapa ”aceasta este ultima carte pe care mai am puteri să o citesc înainte să adormim”. Și ”ultima” se repetă de minim 3 ori. S-a prins deja de flexibilitatea mea și tot împinge limita. Cert este că dacă nu-i sătul când adoarme, se trezește și îmi aduce cartea oriunde mă aflu. Ca și cum somnul ar fi fost o simplă pauză. Poate nefericită. Pentru că a întrerupt povestea și curgerea vocii mele.
Îmi amintesc că avea vreo 4 luni când îi țineam cartea deasupra feței în timp ce stătea întins pe spate. Și îi citeam ca și cum ne-am fi uitat împreună la stele. Cu siguranță mă încărca pe mine momentul și îmi dădea forțe proaspete și pentru ce nu-mi plăcea să fac pe atunci.
***
Mă uit uimită la el zilele acestea. A început să ne spună ”mă duc puțin să fac pișu și revin”. Și totuși parcă ieri erau momentele când îmi venea să mă sui pe pereți că s-a udat, sau trebuie schimbat, sau are nevoie să îi dau pantalonii jos, etc. Mă surprind des spunând că zboară timpul...
La fel cum zboară și gândurile. Acum au sărit în experiența de ieri seară. Ne-am dus în 4+Mihnea la un escape. Loved it! Ca mai toate momentele de genul acesta. Am simțit că suntem pe val toți 4 și a zburat timpul. Poate de aici legătura.
***
Revenind la dimineață, m-a surprins plăcut faptul că a fost curios de clădire în sine, ce spuneau și făceau alți trecători, s-a așezat la masa cu culori, a explorat jucăriile, am urcat împreună la etaj și am privit în sala de lectură pe fereastră. Mă emoționez gândidu-mă că am împărtășit cu el într-o singură oră bucăți mari din trecutul meu, momente dragi și amintiri variate. Ce bogată de viață trăită m-am simțit! În felul meu, pe placul meu. Și cu atât mai bogată.
Brașov, 11 noiembrie 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu