Am uitat

Șșșș...

Mă scutur

Păcat

Întind mâna

Prind un deget și înghit trupu-necat.

Cu o Sete..

Dispare prin mine, și timpul spurcat

Se clatină-n fum de tămâie

Și

Tac

Mă adun.

Sufocată de vorbe, de prag

Mult prea lesne se-ntind pașii tăi

Nu mă-mpac.

Nu alung, înapoi ca să vină, nu-mi plac!

Auzi tu, o Lume divină..

Înfundat, mă prefac că ne ținem de mână

Prin mână

Ești un trup sugrumat

Cu două ființe deodat’

Cioc! Cioc!

Ce păcat că se neagă într-una

Și cresc cam ciudat

Patru ochi de purtat e-o corvoadă cam mare

Chiar de gura-i pătrat

Și o nară e luuungă cât să-ncapă în ea un palat

În genunchiul de-al doilea, stă frumos, tupilat

Cerul

Și-l hrănesc ne-ncetat cu

ciureci

Să se simtă.. roșcat.

Și ce dacă pe buze a rămas un surâs decupat dintr-o noapte închisă?

Ce dacă

Nimic

Am uitat.

(19 februarie 2016)