Prima ninsoare!
S-a evaporat apa din mine si se intoarce sa-mi alinte buzele. Zambesc fara sa aflu un motiv. Si totul in jur e curat, rece, intepator. Imi aminteste de caldura interioara, dezordinea si nehotararea din mine, dorinta de a netezi si calma...
Ma invart si din ghemele de zapada tes panze nevazute in care ma invelesc ca-ntr-o imbratisare.
Timpul dispare.
Tavanul gradinii e un tablou negru, de care fulgii ma leaga si spre care alerg in spirale.
Culorile s-au topit si s-au scurs nevazute in mine.
Si-n tacerea din jur, aerul se zbate in propriu-mi contur...zig-zag, zic-zag, zic-zac...din calcai pana-n zambet, pamantul se strange pana-l EXPIR...
Nimic dedesupt, simplu vid e in mijloc si deasupra...deasupra danseaza aer, apa, tacere.
Pe scena privirilor mele e totul posibil. La adapostul cortinei joc rolul care se naste in fiece clipa in copilul din mine. Cortina, tablou negru, tavan al gradinii...Tu, spectator, ma privesti numai? Sau te joci Tu cu mine?
(Brasov, 14 octombrie 2011)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu