Între TIMP

Inspir mărunt şi număr grăbit mişcările trupului. 

Le recunosc în urcare şi le asemui cocoaşei de dromader alunecând agale prin           nisipuri fierbinţi.

Strâng din dinţi să nu mă las hipnotizată de secundele care trec...

Pieptul urmează o curbă sinusoidală şi amintirile şerpuiesc amăgite de un ritm binecunoscut,

până deschid ochii şi acopăr coşul de nuiele să rămân în prezent.

Ca un topping de îngheţată mă preling pe contur şi mă ascund în golurile cupei tale.

Tu, transparent şi rece, înoţi în apa ciocolatie, zâmbeşti şăgalnic şi te îmbeţi cu dulceaţă.

Curând, ţi se topesc degetele de la mâini şi picioare, obrazul şi buza de jos...

Coapsa stângă se refugiază în linguriţă şi buretele din plămân mă absoarbe avid de plăcere.

E timp de vară şi mă ascund la umbra cuvintelor neşoptite să mă răcoresc.

E vară şi mă răcoresc în ascunzişul cuvintelor neşoptite...

                                         Şi timpul e umbră.

                                                                                          (Braşov, 3 iulie 2012)