Am mai citit o carte...
Deşi îi lipseau atât de multe capitole. Ascunse sub copertă, împrumutate şi uitate în mâini străine sau şterse voit din motive necunoscute mie.
O carte care mi-a căzut în braţe fără recomandări şi fără să o caut pe rafturi.
O carte pe care am întâlnit-o des şi am răsfoit-o aievea...a cărei poveste prinde contur doar în zilele în care eu pot să zâmbesc.
Încă nu ştiu de ce am început s-o citesc. A fost frumos primul capitol, fierbinţi alte câteva... Apoi a început să mă poarte în război sau să descrie deşertul în cele mai mici detalii. Roşu-rugină, roşu-arsură, galben-tăcere, alb-halat de spital...şi mâinile mele legate la spate pentru a nu mai răsfoi pagini.
Stă pe raft alături de alte amintiri şi mă întreb uneori cât de mult vreau s-o citesc până la capăt, câte cărţi o să-mi mai doarmă-n palme şi eu, cu gândul aiurea, o să citesc din trecut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu