E bine?

Fund de pahar şi lumea de-afară e mai mică.

Cu vin se dilată o şoaptă şi-mi strigă să te strâng mai adânc. 

Cu pleoapele-nchise împing prin retină imaginea-n gând. 

 

Am uitat tot ce sunt şi ronţăi cu sete sămânţa din mine. Poate e bine...

Poate renasc cicoare...sau...mure...

poate un falnic copac ce-o să moară cărbune.

Şi pielea îmi arde-n dorinţa nebună de-a face loc altei lumi.

Ce lume nebună! În care ţeşi şi se-mbină tăcere cu şoaptă, credinţă cu vină, curaj cu neghină. Mă scutur de tot ce-a uscat vântul rece şi mă-nec în lumină. În lumina din ochi atunci când se-ngână cu zâmbet, cu foc, cu răbdare, cu brumă...

Prepar un descântec să fac loc în mine vieţii ce vine. 

                                                   E bine? Cu bine.

( 4 septembrie 2012)